Traieste asa cum simti

Suntem fericiti ca avem acces la informatie, suntem convinsi ca informatia ne face mai buni si ne ajuta sa traim mai bine si mai usor decat 70% din populatia globului.

Aparent cei informati traiesc la un nivel superior al existentei. Suntem fericiti si poate privilegiati.

Cheia succesului pare informatia.

Mancam sanatos, avem obiceiuri sanatoase, suntem mai frumosi la suflet, facem sport, respiram aer curat, suntem intelegatori si iubitori cu cei de langa noi, avem leacuri pentru suflet,  intentii bune si vrem sa rezonam cu universul.   Cu siguranta visam la batraneti fericite, peisaje mirifice sau visam sa traim 100 de ani.

Suntem pe drumul cel bun,  dar….

  Distribuirea rapida, precum si volumul  mare de informatie  determina pierderea oricarui control asupra calitatii acesteia. Nu toate informatiile sunt verificate, multe sunt inutile si contradictorii.

   Convins ca informatia contine multa dezinformare, intoxificare sau manipulare recomand un filtru rational al gandirii.  In fata acestor provocari trebuie sa ramanem cerebrali si cumpatati. Nu tot ce zboara se mananca !

   Desi stim mai multe, traim in continuare complicat. Viata noastra nu e mai simpla, cautam produse bio, alegem doctorii cei mai buni, preotii cei mai preoti si cautarea asta perpetua si arzatoare ne complica existenta.

   Adevarurile absolute  si certitudinile de azi de azi sunt dilemele de maine. Unele informatii sunt halucinante si contradictorii asadar nu ne lumineaza ci ne  bulverseaza.   

    Asculta, cerne,  analizeaza dar  fa  ce crezi tu ca este bine pentru tine.    Nu exista certitudini, traieste asa cum simti !

Florin Velciov

Ce este societatea civila

  
  Pentru ca  societatea civila este adesea invocata in aceasta perioada de toti cei care cred  ca au ceva de spus  despre  Romania si destinul ei, de cei care se erijeaza ca fiind reprezentanti ai maselor, mi-am propus sa fac o scurta radiografie a acesteia.
   “Noţiunea de   Societate Civila  descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale ale statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizatiile neguvenamentale – asociatii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societaţii civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă institutiile statului de drept pentru a le influenţa, in sensul apărării drepturilor  si intereselor grupurilor de cetăteni pe care îi reprezintă.”
   Societatea civilă nu suntem noi toţi în înţelesul larg al cuvântului „civil”. Ea reprezinta forme organizate care apara interesele unor  grupuri de cetateni.
    Societatea civila este reprezentata  de  organizatii nonguvernamentale (ONG-uri),  organizatii comunitare, asociatii profesionale, organizatii politice, cluburi civice,  sindicate,  organizatii filantropice, cluburi sociale si sportive, institutii culturale, organizatii religioase, miscări ecologiste,  media etc
   Societatea civila se bazeaza pe voluntariat, pe implicare, pe oameni, pe expertiza si  credinta acestora ca  activitatea lor e in folosul comunitatii si al democratiei.

    Rolul Societatii civile este sa fie capabila sa ia atitudine într-un spectru larg de probleme, cum ar fi aspecte legate de guvernarea unei tari, de relatii internationale cu alte tari, dar şi aspecte legate de dezvoltarea economica sau de protejarea mediului inconjurator.
    Pentru a-şi desfasura eficient activitatea,Societatea Civila trebuie sa inteleaga problemele carora doreşte sa le gaseasca o rezolvare conforma cu interesele majoritatii populatiei. Ca urmare,Societatea Civila trebuie sa fie constituita dintr-un număr cît mai mare de organizatii "specializate" în cît mai multe domenii care privesc organizarea şi administrarea societatii umane. Aceste organizatii "specializate" trebuie sa fie la curent cu politicile existente şi cele preconizate pentru domeniile lor de activitate în aşa fel încît sa supravegheze continuu modul în care politicienii sau afaceristii respecta interesele majoritatii populatiei în domeniile respective.
   Rolul ei este de a monitoriza activitatea instituţiilor statului şi modul de soluţionare a revendicărilor, de  a pune o presiune constantă asupra factorilor de decizie. Acestea trebuie să colaboreze cu structurile implicate în administrarea societăţii, pentru a găsi soluţiile potrivite şi a ameliora continuu calitatea vietii.
 Societatea civila romaneasca se confrunta cu lipsa culturii voluntariatului, o slaba organizare si insuficienta dezvoltarare, lipsa resurselor umane si materiale.
  Societatea civila nu suntem noi toti dar am putea fi daca  ne-am  implica in viata comunitatii , daca am participa activ la luarea deciziilor care ne privesc, daca am intelege rolul si rostul societatii civile.
  Intr-un final vom invata sa ne pese, pana atunci insa vom plati pretul indiferentei noastre ale comoditatii si ale egoismului nostru.


Florin Velciov

Filme revazute

Ni se intampla sa revedem filme. 

    Un film revazut e ca si cum te inatlnesti cu un coleg de scoala, un film bun- revazut  e ca si cum te intalnesti cu un prieten drag iar un film vazut de cel putin 5 ori e  ca o intalnire in familie.

    Multi  dintre noi am revazut cel  putin un film, fie pentru ca televiziunile noastre retransmit cam aceleasi filme ca si cand ar fi premiere absolute,  fie  pentru ca pur si simplu ne fac placere.

De ce le revedem ?
1. Cunsoastem subiectul, cunoastem deznodamantul si ne putem concentra pe detalii.
2. Ne-a ramas intiparit in minte ca e un film bun dar am uitat 60-70% din continut, am uitat actiunea la fel cum uitam bancurile bune.
3. Ne-a  fascinat subiectul  si vrem sa retraim aceleasi senzatii ca la prima vizionare.
4. Pentru ca nu ne mai poate surprinde, nu vrem sa avem emotii,  nu vrem sa ne surprinda finalul si atunci un film deja vazut este ideal.

Am revazut cu placere:  Inchisoarea ingerilor si  Gladiatorul
Am revazut cu ajutorul televiziunilor comerciale: Avionul condamnatilor, Casino Royale, Greu de ucis (seria) etc

Voi ce filme ati revazut cu placere  si de ce ?

Facebook, unde-s butoanele de “Nu-mi place” ?

  
Că  Facebook este cea mai indragita si dezvoltata retea de socializare e binecunoscut si e ok. Cine vrea si are nevoie, o foloseste cine nu, treaba lui.
   Are reteaua asta  o trasatura pozitiva, foarte pozitiva, iti faci prieteni, ii regasesti pe cei vechi, eventual pierduti, socializezi, mai inveti cate ceva, vezi poze  si din cand in cand dai Like.
   Like, like si eventual comentezi,  daca-ti place te bagi daca nu-ti place navighezi prin alte ape.
  Dar ia stai putin !  Prieteni-prieteni dar eu ce fac daca nu-mi place ceva ?
  Pai eu vreau sa ma exprim, sa-mi exprim personalitatea, mie daca nu-mi place ceva eu vreau sa se stie,  asa ca unde e butonul de  “Nu-mi place” ?
  Daca sunt prietenii tai, e bine sa le mai spui ca nu-ti place, poate invata si ei ceva din asta. Si dupa vorba noastra romaneasca, daca doi prieteni iti spun ca esti beat –  te duci sa te culci !
  Asa-i in viata,  cand omul face o treaba buna il incurajezi si cand face prostii il tragi de maneca, in termeni mai moderni – feedback.    Asa e intre prieteni !
    Eu vreau sa ma exprim, vreau sa transmit feedback  asa ca… vreau un buton de “Nu-mi place”

Scopuri marete la inceput de an

   E sfarşit de an, vremea bilanţurilor, când adunăm, scădem, ne facem toate socotelile şi tragem linie.
   

   Fiecare vine cu textele lui, ne place să ne lăudăm, să ne plângem sau pur şi simplu să ne prezentăm realizările sau nerealizările.
    Privim sau nu înapoi ? Invăţăm din greşeli, ne lamentăm sau mergem mai departe?
    Putem trece peste toate şi putem construi veşnic plini de entuziasm?
    
  Bilanturile se raporteză la scopurile propuse la dorinţe şi vise. Cât din ce ne-am propus am realizat, dar mai ales ce ne-am propus sau ce ne propunem?
    

 Până nu demult am învăţat că în viaţă e bine sa-ţi propui scopuri realizabile şi sa-ţi doreşti ceea ce poţi obţine uşor. Asta ca să fii mulţumit, împăcat cu tine însuti şi fară frustrări.


Acum, daca stau bine si ma gandesc nu e chiar asa !


 Cred ca e mai bine sa-ti propui vise mari, să ai idealuri mareţe şi să-ţi doresti lucruri dragi sufletului care se obţin greu.


De ce ?


  Pentru că aşa crestem, ne dezvoltam şi progresăm. Aşa învaţăm sa luptăm şi aşa castigăm câte o luptă, câte o bătălie.


Idealuri mici – realizări mici, idealuri mari – succes garantat.

   Pentru Noul An 2012, vă doresc mult optimism, speranţă, încredere în propriile forţe, putere de muncă, vise măreţe şi realizări depline !
   Ridicaţi stacheta, luptaţi şi viaţa va fi mai frumoasă !

Djokovici isi doreste performante si in casnicie

   Novak Djokovici –  jucatorul care a pierdut un singur meci oficial anul acesta, in semifinala la Roland Garros, isi doreste sa performeze si in viata privata nu doar in sport.

  Luni debuteaza  turneul de mare slem de la Wimbledon, unde sarbul este favorit numarul 3. Desi isi doreste enorm sa devina numarul 1 mondial si sa castige acest turneu, recent el a adaugat pe lista lui de prioritati o casatorie cu Jelena Ristici .

   “ Cand e vorba de casatorie am sa o iau incet, pas cu pas,  dorinta mea este ca intr-o zi sa  devin un om de familie  si sa am multi copii, aceasta este cea mai mare bogatie de care omul se poate bucura la nesfarsit”

  Revenind la tenis, inainte de turneul de la Wimbledon el afirma ca este normal ca Federer si Nadal sa fie favoriti deoarece au dominat  iarba londoneza in ultimii ani.

  “ Ma simt bine fizic si mental. O deosebita motivatie pentru acest turneu imi ofera performantele din ultimele luni care au fost de vis”  

   41 de meciuri consecutive a castigat  Nole anul acesta , seria fiind stopata de Roger Federer in semifinala la Roland Garros.

Nostalgia trecutului sau fascinaţia viitorului ?

Revin cu această prelegere despre trecutul glorios şi despre viitorul incert pentru ca am ramas dator cu o continuare. Până prinde viaţă partea a II-a, haideţi să ne amintim care era ideea.

De ce se intorc oamenii mereu spre trecut ? 

   De ce ne amintim mereu cu nostalgie de trecutul nostru, de melodiile ascultate în tinereţe,  de prietenii si colegii din copilarie?
   Adesea, amintirile despre trecut sunt  plăcute şi ni le amintim doar pe cele care ne-au creat bucurii şi satisfacţii.  Astfel că întoarcerea la trecut ne crează  o stare  de bine, de melancolie.
   Vom asculta  întotdeauna cu placere melodia noastra preferată, ne vom amintii cu  duioşie de prietenii din copilarie, de colegii de şcoala, de prima îmbratişare, de primul sărut, de iubire şi toate celelalte  clipe care  le-am pastrat în inimă şi în suflet.
   E adevărat, nu trebuie să ne uitam trecutul dar nici nu trebuie să ne facem un titlu de glorie din el,  nu trebuie să ne întoarcem mereu şi mereu spre trecut.
   Trebuie să avem puterea şi curajul de a privi spre viitor, să acceptam schimbarea, să ne adaptam, să ne  integrăm si sa mergem mai departe.
   Viitorul ne asteaptă, asteaptă sa fie descoperit  iar  noi se pare că stăm cu mâinile încrucişate, contemplând, privind şi sperând că ne va descoperii el pe noi.
     E ciudat să spui, că cineva, undeva,  asteaptă ca noi sa mergem mai departe, să descoperim alte orizonturi şi perspective. Viziunea şi imaginaţia unora  pare nebunie dar trebuie sa fim pregătiţi şi  să acceptăm că viata şi universul nu se rezumă doar la  ceea ce vedem  sau percepem.
     Şi totuşi  nu e totul pierdut, deşi avem impresia că lumea de lânga  noi  nu face  nimic şi preferă mereu să se întoarcă spre trecut  în loc sa pornească cu însufleţire spre viitor,   semeni de-ai noştrii cu alte idealuri şi principii morele deja fac asta. Au trecut peste micile griji cotidiene pentru a se dedica explorării,  ştiiinţei  şi  îşi doresc să  descopere  ceva nou sau să dea un sens existenţei noastre.
     Iar noi, umili şi insignifianţi  preferăm întoarcerea spre trecut, amintirea trecutului. Desigur,  trecutul e cert, ne aduce o oază de linişte şi nu ne mai poate surprinde cu nimic. Prezentul ne împovarează,  ne domină şi ne  ţine  sufletul viu. Grija zilei de mâine ne-a intrat în reflexe  şi o purtăm pretutindeni. Celelalte  griji, bucurii, plăceri şi aspiraţii  sunt  doar nişte frânturi din cotidian.
     Viitorul e incert ne sperie şi ne fascineazâ  deopotrivă.
     Viitorul e legat de incertitudini şi  neprevăzut. Noi evoluăm, ştiinta merge mai departe, ne dorim mult de la viaţă  şi mă întreb, dacă pe măsură ce descoperim alte şi alte perspective  vom fi mai buni sau mai răi,  încântaţi sau dezamăgiţi sau dacă vom descoperii vreodată adevărul absolut.
      Suntem supăraţi, trişti şi  avem tendiinţa de a ne plânge soarta.  Viaţa e grea dar nu rozolvăm nimic stând şi jelind,. Avem nevoie de încredere, optimism şi putere de a merge mai departe.

Viitorul e fascinant, haideţi să-l descoperim împreună !

Oferiţi un zâmbet prezentului vostru.

(Va urma….)

Florin Velciov

Reţeta fericirii pentru 2011

Abia ieşiţi din euforia sărbătorilor, nu prea târziu dar totuşi cu dragoste şi convingere, mulţumesc tuturor celor care mi-au transmis urări, salutări şi vorbe bune.

Vă doresc un an fericit, plin de realzări şi împliniri pe toate planurile alături de familie, prieteni  şi cei dragi.
Sper să fim alături în continuare, să ne facem viaţa mai frumoasă şi să privim înainte cu încredere  !

In memoriam Adrian Paunescu....

Viaţa noastră,
Atât cât se poate,
O păzesc
Temniceri deliranţi,
Mirosim
A cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.

Libertatea
Simţirilor treze
E vândută
În bâlciul murdar,
Gardienii
Îi pun paranteze
Şi-o transformă,
Treptat, în coşmar.

Pariem,
Orişicum, pe oricine
Şi când el
Face pasul în sus,
Prima oară
Pe noi ne reţine
Şi ne pune
O graţie-n plus.

Care drepturi?
Puterea şi banul!
Doar atât
S-a schimbat între timp
Când chiar noi
Ne alegem tiranul,
Precum el
Ne omoară în schimb.

Şi miroase-a oxid
Până-n ceruri
Şi la modă
E muzica – za,
În cătuşe
Se pun adevăruri
Şi-nvăţăm,
Umiliţi, a tăcea.

Românie,
Cu oasele frânte,
Românie,
Cu oameni de terci,
Surdomuţii
Învaţă să cânte,
Cultivăm
Pe morminte ciuperci.

Bal mascat,
În dezordinea tristă,
Într-o ţară, mai strâmtă ca ieri,
Niciun semn
Pozitiv nu există
Şi femeile
Nasc temniceri.

Democratic
Purtăm tirania,
Ca pe-o haină
La modă, prin târg,
Struguri putrezi
Acoperă via
Şi oţetul
Transpiră cu sârg.

Dar mai mult
Şi mai rău decât toate,
Noi,
Ca bieţi cerşetori importanţi,
Mirosim
A cătuşe-ncarnate,
Mirosim
A rugină de lanţ.


Adrian Păunescu
22 iunie 2010

Agora (2009)

   Dramă istorică.

      Acţiunea filmului se desfăşoară în secolul IV, în Egiptul  Imperiului Roman aflat în decădere.

    “ Hypatia- astrolog, filozof  şi o femeie remarcabilă, le împartaşeşte  discipolilor ei, cunostintele sacre ale Egiptului antic.  Crestinii darâma statuile idolilor pagâni si templele închinate acestora, fac cunoscute tuturor invataturile biblice si incearca sa implementeze prin violenta religia crestina. Luptandu-se cu disperare sa salveze vechile valori ale lumii egiptene si mai cu seama comoara de invatatura continuta de celebra biblioteca din Alexandria, Hypatia este ajutata de catre credinciosul ei sclav Davus, care este prins in capcana intre iubirea fata de frumoasa lui stapana si oportunitatea de a-si redobandi libertatea prin intermediul crestinismului, precum si de catre fostii ei discipoli Synesius si Orestes, primul devenit episcop, iar cel de-al doilea prefect al orasului. Chiar atunci cand este pe punctul de a-si demonstra teoria potrivit careia Pamantul se invarte in jurul Soarelui urmand o traiectorie elipsoidala, Hypatia cade victima razbunarii nemiloase a crestinilor, care nu o iarta pentru refuzul ei categoric de a se converti”  sursa internet

   Pentru mine, filmul relevă căutările omului simplu sau educat în călătoria lui trecătoare pe pamânt. Hypatia are  înclinaţii spre ştiinţă şi cunoaştere, are întrebări şi caută răspunsuri.   

   Mai târziu, discipolii ei, au aspiraţii şi viziuni diferite asupra vieţii, a realităţii vremii, a viitorului şi a misiunii noastre pe pamânt. Ei se ancoreaza mai bine în realitate,  încearcă să se adapteze la trendul existent şi acceptă expansiunea creştinismului. Creştinismul în plină ascensiune este şi el subiect al filmului. Din pacate filmul nu ne prezintă faţa frumoasă a religiei ci  ascensiunea, evoluţia religiei în viaţa publică, mijloacele de convingere, manipularea maselor, cruzimea, fanatismul.

   Unii oameni se adaptează vremurilor în care trăiesc, alţii rămân consecvenţi cu principiile lor de viaţă, sunt gata să se sacrifice pentru  idealurile lor  şi nu fac compromisuri. Cei mai mulţi însă, din  dorinţa  de a supravieţui, firi slabe, fără personalitate şi infuenţabile, urmează valul şi sunt purtaţi de mulţime. 

Dezamăgitor este că aceştia supravieţuiesc şi deseori câştigă.

   Oameni diferiţi- destine diferite şi uneori tragice.

   În film lipseşte raţiunea, toleranţa  şi întelegerea, dar mai rău este că  lipsa acestora o regăsim şi în zilele noastre, semn că evoluţia are limitele ei.

   Filmul exprimă însă, mai mult decât descrierile de mai sus, scenariul şi regia filmului se împletesc într-un film  care le oferă spectatorilor posibilitatea să-şi exersese imaginaţia, să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri.

După vizionare, recomand puţină meditaţie şi vă astept comentariile.

Florin Velciov