marți, 28 septembrie 2010

Agora (2009)

   Dramă istorică.

      Acţiunea filmului se desfăşoară în secolul IV, în Egiptul  Imperiului Roman aflat în decădere.

    “ Hypatia- astrolog, filozof  şi o femeie remarcabilă, le împartaşeşte  discipolilor ei, cunostintele sacre ale Egiptului antic.  Crestinii darâma statuile idolilor pagâni si templele închinate acestora, fac cunoscute tuturor invataturile biblice si incearca sa implementeze prin violenta religia crestina. Luptandu-se cu disperare sa salveze vechile valori ale lumii egiptene si mai cu seama comoara de invatatura continuta de celebra biblioteca din Alexandria, Hypatia este ajutata de catre credinciosul ei sclav Davus, care este prins in capcana intre iubirea fata de frumoasa lui stapana si oportunitatea de a-si redobandi libertatea prin intermediul crestinismului, precum si de catre fostii ei discipoli Synesius si Orestes, primul devenit episcop, iar cel de-al doilea prefect al orasului. Chiar atunci cand este pe punctul de a-si demonstra teoria potrivit careia Pamantul se invarte in jurul Soarelui urmand o traiectorie elipsoidala, Hypatia cade victima razbunarii nemiloase a crestinilor, care nu o iarta pentru refuzul ei categoric de a se converti”  sursa internet



   Pentru mine, filmul relevă căutările omului simplu sau educat în călătoria lui trecătoare pe pamânt. Hypatia are  înclinaţii spre ştiinţă şi cunoaştere, are întrebări şi caută răspunsuri.   
   Mai târziu, discipolii ei, au aspiraţii şi viziuni diferite asupra vieţii, a realităţii vremii, a viitorului şi a misiunii noastre pe pamânt. Ei se ancoreaza mai bine în realitate,  încearcă să se adapteze la trendul existent şi acceptă expansiunea creştinismului. Creştinismul în plină ascensiune este şi el subiect al filmului. Din pacate filmul nu ne prezintă faţa frumoasă a religiei ci  ascensiunea, evoluţia religiei în viaţa publică, mijloacele de convingere, manipularea maselor, cruzimea, fanatismul.
   Unii oameni se adaptează vremurilor în care trăiesc, alţii rămân consecvenţi cu principiile lor de viaţă, sunt gata să se sacrifice pentru  idealurile lor  şi nu fac compromisuri. Cei mai mulţi însă, din  dorinţa  de a supravieţui, firi slabe, fără personalitate şi infuenţabile, urmează valul şi sunt purtaţi de mulţime. 
Dezamăgitor este că aceştia supravieţuiesc şi deseori câştigă.
   Oameni diferiţi- destine diferite şi uneori tragice.
   În film lipseşte raţiunea, toleranţa  şi întelegerea, dar mai rău este că  lipsa acestora o regăsim şi în zilele noastre, semn evoluţia are limitele ei.
   Filmul exprimă însă, mai mult decât descrierile de mai sus, scenariul şi regia filmului se împletesc într-un film  care le oferă spectatorilor posibilitatea să-şi exersese imaginaţia, să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri.
După vizionare, recomand puţină meditaţie şi vă astept comentariile.

Florin Velciov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu